„Eu n-am să te rănesc niciodată” mi-au spus-o, cel puțin o dată, toți oamenii care au plecat din viața mea mai devreme decât eram eu pregătită să le dau drumul. M-au privit în ochi și m-au păcălit să am încredere în ei, chiar dacă nu era prima oară[…]
Alexandru Voicescu este fondatorul unei îndrăgite editurii de la noi: Herg Benet. Mie aproape imposibil să cred că nu ați auzit măcar de editură, dacă n-ați avut totuși ocazia să citiți cel puțin o carte de la ei. Și, apropo de asta, chiar au titluri foarte bune. Printre[…]
Pentru 2016 am planuri mari. Vreau să continui să scriu pentru voi pe Blog pentru suflet și să vă aduc și cartea pe care mulți dintre voi o așteptați: romanul meu de debut. Desigur că mi-ar plăcea să-mi găsesc un job (sau măcar un intership) și să-mi „dresez” mania[…]
„A plecat pentru că nu era suficient de bun și îmi dorea fericirea” mi-am spus de prea multe ori. Ideea că a plecat pentru că nu iubea îndeajuns mi-a fost, de când mă știu, insuportabilă. Am fugit de adevăr din instinctul de apărare. Era, firește, mai ușor, să-l[…]
Te iubesc. Fără să conteze cât, unde sau cum. Noi doi, rucsacul meu de drumeții și geanta ta pusă pe-un umăr. Cu mâna dreaptă te țin pe tine. Fugim spre mare. Pe plajă, eu fac calcule ca un moș, cu pix și coală. Foaia e deja plină de[…]
Acum câteva săptămâni vorbeam cu Flavius Simion despre Resurecție, romanul său de debut, care va avea lansarea vineri, 8 ianuarie, la Librăria Mihai Eminescu din București. Astăzi este rândul lui Andrei Cioată, alt tânăr debutant care a publicat la Editura Celestium. Andrei este blogger de carte și scrie recenzii[…]
Au trecut veacuri de când am vorbit ultima dată cu adevărat. Da, știu, mi-ai scris chiar zilele trecute să mă întrebi cum o mai duc, dar am schimbat doar banalități, ca între doi străini care se opresc unul pe altul pe stradă să se întrebe ce mai[…]
A trecut multă vreme de când îmi afundam nasul în haina ta și credeam că asta e fericirea supremă. Mi se oprea respirația atunci când te apropiai de buzele mele și credeam, pe atunci, că zilele nu vor mai avea gust dacă nu vei fi tu să le[…]
Dragă Moşule, A trecut multă vreme de când îţi scriam în fiecare an şi aşezam câte-o scrisoare la fereastră. Plicul în găseam desfăcut, iar hârtia din interiorul lui era veșnic împăturită stângaci și așezată la loc. N-am înțeles cum de nu o luai de acolo, dar totuși[…]
Să iubești pe cineva înseamnă să crezi că, dacă de mâine ar dispărea din viața ta, nimic nu ar mai avea sens. Obișnuiam să privim la cuplurile pe care le vedeam pe stradă. Și niciodată nu înțelegeam cum de sunt oameni care pot să nu zâmbească atunci când[…]
„Sunt bine” aş putea să-ți pun privindu-te în ochi și să-mi plâng lacrimile atunci când n-ai să mă vezi tu. Dar parcă am stabilit să nu (ne) mințim. „Sunt mai fericită ca niciodată” aş putea să-ți șoptesc, dar ştii bine că asta ar fi doar o altă minciună.[…]
Desigur că e mai ușor să aruncăm vina pe cel de lângă noi și să-l disprețuim pentru tot restul zilelor. De fapt, e gândul care-ți vine prima dată în mine. Că celălalt e vinovat. Că ai luptat pentru o relație de unul singur, iar celălalt nu a făcut[…]
Scriu și tai. Rânduri, paragrafe. Cuvintele sunt vii, iar cerneala tot mai neagră. Concluzie finală: mi-e dor. Și nu o zic gândurile amestecate sau amintirile răstălmăcite, ci scrisul care nu minte niciodată. Astăzi scrii despre noi. Stângaci și înclinat. Despre iubire. Da, scriu despre noi. Pentru că mi-e[…]
Și poate că-mi vor spune că-s naivă când le voi povesti ce frumos mă iubești tu. Vor zice c-ai mai iubit și înainte și vei iubi și după mine. Că-s doar o femeie cu care-ți împarți câțiva dintre anii vieții. Și că n-am nimic mai special[…]