Empatia este arta de a gândi și simți ceea ce gândesc și simt cei din jurul nostru. În acest articol vom expune câteva strategii de îmbunătățire a empatiei. Aflați care sunt acestea!
Imaginează-ți că te afli în mijlocul unei conversații cu cineva important pentru tine. Acum, încearcă să răspunzi la două întrebări: ești capabil să gândești ce gândește cealaltă persoană? Simți emoțiile pe care le trăiești ca și cum ar fi ale tale? Dacă răspunsul nu este un da răsunător, acest articol vă va fi probabil foarte util pentru că vom vedea tehnici de dezvoltare a empatiei.
În general, există două tipuri de empatie. Empatia cognitivă care implică să te pui în locul celuilalt, adică să răspunzi la întrebări precum: „La ce se gândește?” sau „ce va decide el?” și apoi există empatia emoțională, care se referă la simțirea emoției celuilalt.
Întrebarea de pus este: sunt capabil să experimentez diferitele emoții pe care le simte celălalt: fericire, frică, incertitudine…?
„Empatia are două componente: una cognitivă, strâns legată de capacitatea de a abstrage procesele mentale ale altora, și una emoțională: care ar fi reacția la starea emoțională a altei persoane”.
-Luis Moya Albiol-
Empatia are o componentă cognitivă, ceea ce gândește persoana, și o componentă emoțională, cum se simte cealaltă persoană.
Ce este empatia?
Termenul de empatie a fost dezbătut de-a lungul istoriei cu mare intensitate. A fost definită în multe feluri, de la „durere sau milă pentru mizeria altora” (Smith, 1757), până la „imitația internă care are loc printr-o proiecție a sinelui asupra altuia” (Lipps, 1986). capacitatea de a experimenta în mod indirect stările emoționale ale altora” (Moya-Albiol, 2010)
Empatia este un construct complex, dar cu o bază biologică incontestabilă. În unele regiuni ale creierului, precum zona premotorie, există anumiți neuroni care joacă un rol important în empatie: neuronii oglindă .
„Neuronii oglindă ar explica cum putem avea acces la mințile altora, înțelegem mințile altora și facem posibilă intersubiectivitatea, facilitând astfel comportamentul social”.
-Luis Moya Albiol-
Deficitul de empatie joacă un rol important în multe entități clinice. Dintre acestea, putem aminti tulburările din spectrul autist sau diverse tulburări de personalitate.
Tulburări din spectrul autismului
În autism, circuitele cerebrale responsabile de empatie arată o reacție scăzută la teste precum citirea poveștilor în care sunt judecate caracteristicile intențiilor sau stărilor mentale ale unui personaj. Se știe că una dintre cele mai relevante caracteristici ale tulburărilor din spectrul autist sunt deficitele în teoria minții (ToM), adică capacitatea de a-și reprezenta propria minte și pe cea a celorlalți.
Tulburări de personalitate
În ceea ce privește tulburările de personalitate, este de remarcat tulburarea de personalitate schizoidă (clusterul A), precum și tulburările de personalitate narcisice, antisociale și borderline (clusterul B) . Clusterele sunt grupurile care creează manuale de diagnostic pe baza caracteristicilor pe care anumite tulburări de personalitate le au în comun.
De exemplu, tulburările de personalitate incluse sub umbrela grupului A ar fi caracterizate prin a fi ciudate și excentrice, în timp ce grupul B ar fi caracterizat prin personalități dramatice.
Tehnici de dezvoltare a empatiei
Intervenția empatică începe de obicei cu antrenamentul în relațiile sociale. Mai jos, explicăm câteva dintre cele mai comune tehnici care promovează dezvoltarea empatiei:
1. Ascultare activă
Ascultarea activă presupune înțelegerea a ceea ce ne spune cealaltă persoană și transmiterea mesajului pe care ni l-a comunicat cu propriile noastre cuvinte. Reformularea mesajului vorbitorului presupune o elaborare adecvată și preventivă . De exemplu:
- Mesaj: „Trec printr-o perioadă dificilă pentru că partenerul meu m-a părăsit și mă simt rău”.
- Reformulare: Înțeleg că te afli într-un moment sensibil al vieții tale și simți un gol imens din cauza pierderii tale.
Efectuarea ascultării active are două componente fundamentale: ce transmite celălalt și care este emoția de la care pleacă. În acest sens este util să-ți pui două întrebări: ce încerci să-mi spui? Cum te poți simți?
2. Următoarea destinație: stație fără părtinire
Prejudecata este definită ca o atitudine negativă față de o persoană sau un grup social. Are trei componente: cognitiva se refera la credinte, cea afectiva la emotii, iar in final, comportamentala se refera la comportamentele pe care le emitem ca urmare.
Acum că știm la ce se referă o prejudecată și ce implică aceasta în relație cu dezvoltarea empatiei, scopul este să ne distanțăm de noi înșine pentru a ne scufunda în celălalt. Adică evitați să gândiți, să simțiți și să acționați în termeni de „cum am fi acționat”, ci mai degrabă concentrați-vă pe modul în care acționează și simte persoana din fața noastră.
3. Tehnici de dezvoltare a empatiei și linii directoare pentru a te simți bine
Sunt semne care demonstrează că cei din fața noastră sunt ascultați, înțeleși și apreciați . În acest sens, încearcă să arăți interes pentru ceea ce îți spun și concentrează-te pe ceea ce este departe de a fi exprimat doar în cuvinte.
Captarea fundalului, a mesajului intim și a emoțiilor care stau la baza mesajului; deoarece acest lucru poate fi comunicat cu fericire, frică, tristețe, dezamăgire etc. Respectă-le vremurile și pauzele, pentru că sunt importante. Evitați graba.
Sfaturi finale: tehnici de dezvoltare a empatiei
In concluzie, pentru a te pune in pielea celuilalt si a empatiza, este necesar atat sa reflectezi la ceea ce poate gandi celalalt, cat si sa simti si sa traiesti emotiile implicate ca si cum ar fi ale cuiva.
Acestea sunt câteva tehnici care ar putea promova conexiunea cognitivă și emoțională a empatiei, dar nu sunt singurele. Dacă credeți că trebuie să vă îmbunătățiți empatia, căutați ajutor profesional.