Rugaciunea de Vineri

Doamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitor al sufletului meu, în această zi a răstignirii Tale, când ai suferit pe cruce și ai primit moartea pentru păcatele noastre, mărturisesc înaintea Ta că eu însumi Te-am răstignit cu multele mele păcate. Dar mă rog bunătatea Ta de nedescris: dă-mi, Doamne, harul Tău, ca să înduram suferința de dragul credinței, nădejdii și dragostei pe care le am pentru Tine, așa cum Tu, în îndelungă răbdare, ai îndurat patima. pentru a mă salva. Întărește-mă, Doamne, ca de azi înainte să port crucea Ta cu bucurie și pocăință și astfel să-mi urăsc gândurile și dorințele rele.  

Insuflă tristețe în inima mea la moartea Ta, permițându-mi să mă întristez așa cum au făcut Mama Ta preaiubită, ucenicii Tăi și femeile purtătoare de mir când stăteau lângă crucea Ta. Luminează simțurile sufletului meu pentru ca ele să se trezească și să cuprindă moartea Ta, așa cum ai adus înțelegere creației fără viață în timpul răstignirii Tale, și aceasta a tremurat; așa cum tâlharul credincios Te-a înțeles, s-a pocăit și Te-a mărturisit și, cu acea mărturisire, Tu l-ai dus în rai. Harul Tău, pe care i l-ai dat atunci, să-mi ierte acum păcatele, de dragul Tale sfinte patimi; și pe măsură ce mă întorc cu adevărat și mă pocăiesc, fie ca același har să mă plaseze împreună cu hoțul în paradis, căci Tu ești Dumnezeul și Creatorul meu.

Mă închin înaintea crucii Tale, Hristoase, și din pricina dragostei Tale față de noi, strig către ea: Bucură-te, cinstită cruce a lui Hristos, pe care a fost înălțat și pus cu cuie pentru mântuirea lumii; Bucură-te, pom binecuvântat, că ai ținut rodul vieții Care ne-ai mântuit din moartea păcatului; Bucură-te bara tare care a spulberat porțile iadului; Bucură-te, cheie regală, care ai deschis ușa paradisului.

O, Hristoase al meu răstignit, cât ai suferit pentru noi! Câte răni, scuipi, batjocuri și jigniri ai îndurat din cauza păcatelor noastre, dându-ne exemplu de adevărată răbdare în vremuri de suferință și necazuri pe care trebuie să le înduram în această viață?! Deoarece Dumnezeu ni le trimite pe acestea din cauza păcatelor noastre, ca să ne corectăm și să ne apropiem de El, El ne pedepsește astfel pentru binele nostru în timpul acestei vieți. De aceea, mă rog Ție, Stăpâne: în vremurile de necazuri, ispite și dureri care vin peste mine, dă-mi să mă înmulțesc în răbdare, putere și recunoștință. Căci mărturisesc că sunt neputincios dacă nu mă întăreşti; orb, dacă nu mă luminezi; legat dacă nu mă eliberezi; înfricoșător, dacă nu mă faci curajos; pierdut, dacă nu Mă cauți; un sclav, dacă nu Mă răscumpărați cu puterea Ta cea din belșug și dumnezeiască și cu harul sfintei Tale cruci, pe care am cinstit și slăvit-o, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *