Trăim într-o epocă a anxietății fără precedent. Viitorul deține prea multe incertitudini, cum ar fi un roller coaster care ajunge la un vârf în care pista se împarte în prea multe posibilități imprevizibile.
Vom supraviețui schimbărilor climatice? Ce vom face când roboții ne vor prelua locurile de muncă? Cum vor găsi copiii noștri sens într-o viață care nu le oferă nimic pentru care să lupte? Când vom avea lideri în care să avem încredere?
Atâtea întrebări strică acest moment prezent.
Și aceasta este tocmai musca din unguent; pata de pe fata de masa de damasc alb; montura de plastic de pe o plajă curată.
Filosoful și scriitorul britanic Alan Watts scrie în The Wisdom of Insecurity: A Message for an Age of Anxiety că rădăcina frustrării noastre umane și a anxietății cotidiene este tendința noastră de a trăi pentru viitor – pentru a avea un prezent plăcut, trebuie să avem asigurarea unui viitor fericit, scrie el.
„Nu avem o astfel de asigurare. Cele mai bune predicții sunt în continuare chestiuni de probabilitate mai degrabă decât de certitudine și, din câte știm, fiecare dintre noi va suferi și va muri.”
Insistența noastră asupra securității într-o lume în schimbare constantă și imprevizibilitate provoacă anxietate existențială. Continuați să căutați un viitor mai bun când ne vom simți mai bine și mai în siguranță. Dar acel viitor este doar o abstractizare. Nu există.
Cum rezolvăm această obsesie pentru viitor?
Watts spune că trebuie să fim pe deplin prezenți în prezent. El subliniază evident că există o contradicție în dorința de a fi perfect în siguranță într-un univers a cărui însăși natură este momentanitatea și fluiditatea. Dar contradicția este puțin mai adâncă decât simplul conflict între dorința de securitate și faptul de schimbare.
„Dacă vreau să fiu în siguranță, adică protejat de fluxul vieții, vreau să fiu separat de viață. Cu toate acestea, tocmai acest sentiment de separare mă face să mă simt nesigur.”
Watts explică că a fi în siguranță înseamnă a izola și a întări „eu”, dar doar sentimentul de a fi un „eu” izolat ne face să ne simțim singuri și frică. Cu alte cuvinte, cu cât putem obține mai multă siguranță, cu atât ne vom dori mai mult.
Ce să facem atunci cu acest sentiment omniprezent de nesiguranță care ne distruge sentimentul de bunăstare?
Watts ne amintește că „… viața este în întregime momentană, că nu există nici permanență, nici securitate și că nu există niciun „eu” care să poată fi protejat.
El scrie:
„Adevăratul motiv pentru care viața umană poate fi atât de exasperantă și frustrantă nu este faptul că există fapte numite moarte, durere, frică sau foame. Nebunia este că, atunci când astfel de fapte sunt prezente, ne încercuim, bâzâiem, ne zvârcolim și ne învârtim, încercând să scoatem „eu” din experiență. Ne prefacem că suntem amibe și încercăm să ne protejăm de viață împărțindu-ne în două. Sanitatea, integritatea și integrarea constă în realizarea că nu suntem divizați, că omul și experiența lui prezentă sunt una și că nu poate fi găsit niciun „eu” sau minte separată.”
Ne vom elibera odată ce ne dăm seama că suntem una.
Iată un videoclip genial cu Alan Watts vorbind despre a fi în momentul prezent.