De ce nu ne amintim viețile noastre anterioare?

Lipsa amintirilor conștiente din viețile noastre trecute poate fi atribuită îndoielii care înconjoară conceptul de reîncarnare la mulți oameni. Această lipsă de memorie poate fi explicată prin diverse motive, precum nevoia de a ne concentra asupra vieții noastre prezente și a lecțiilor pe care ni le oferă.

Dacă ar fi util să fim conștienți de viețile noastre trecute în viața noastră prezentă depinde în mare măsură de fiecare individ.

Unii ar putea beneficia de aceste cunoștințe pentru a înțelege mai bine traiectoria spirituală actuală, comportamentele și modelele de viață. I-ar putea ajuta să evolueze și să vindece unele răni emoționale sau să depășească provocările recurente.

Problema amintirii vieților anterioare este un subiect fascinant și complex.

Conform anumitor credințe spirituale și religioase, sufletul ar putea trece prin mai multe vieți succesive într-un proces de reîncarnare. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi nu ne amintim în mod conștient de aceste vieți anterioare.

Există mai multe teorii care ar putea explica de ce nu ne amintim viețile noastre trecute. Unii oameni cred că aceste amintiri sunt îngropate în inconștientul nostru sau în subconștientul nostru, inaccesibile conștiinței noastre actuale. Alții cred că aceste amintiri sunt șterse în mod intenționat pentru a ne permite să ne concentrăm pe deplin asupra vieții noastre prezente și asupra lecțiilor pe care trebuie să le învățăm în această încarnare.

Pe de altă parte, există cei care cred că anumiți indivizi, prin practici spirituale sau tehnici avansate de meditație, pot accesa amintirile din viața trecută. Cu toate acestea, aceste experiențe rămân adesea supuse interpretării și pot fi dificil de verificat.

Indiferent de motivul pentru care nu ne amintim în mod conștient viețile noastre trecute, rămâne un mister și o zonă fascinantă de cercetare pentru spiritiști, căutători și curioși. Viața este o călătorie plină de descoperire și mister, iar existența noastră prezentă este o oportunitate de creștere și evoluție, indiferent dacă avem sau nu acces la viețile noastre trecute.

Totul depinde de cât de pregătită este fiecare persoană, de dorința sa de a accepta și încorpora o altă identitate în sine.

Dacă am făcut greșeli grave față de alți oameni, s-ar putea să nu fiu pregătit să le recunosc acum. Înainte de asta, prefer să profit din plin de această viață pentru a repara greșelile pe care le-am provocat. Când părăsesc această existență și mă dezîntrupesc, voi putea apoi să-mi amintesc totul și să văd schimbările pozitive pe care le-am făcut în karma mea .

Este adevărat că, în general, nu ne amintim copilăria noastră, deoarece capacitatea noastră de stocare a memoriei este distribuită în diferite departamente ale inconștientului. Unele repere pot fi salvate, cum ar fi Crăciunul trecut sau alte momente semnificative.

În structura subtilă a minții există amintiri ale altor vieți care sunt momentan acoperite în timpul existenței noastre pământești.

Suntem expuși constant la o mulțime de informații și experiențe de-a lungul existenței noastre.

Cu toate acestea, legătura noastră cu aceste amintiri este adesea împiedicată de densitatea energetică a corpului fizic. Acesta este motivul pentru care este rar să ne aducem înapoi amintiri despre călătoriile noastre astrale în timp ce dormim. Când ne reîncarnăm, are loc o uitare naturală, rezultată din procesul ciclic de renaștere într-un nou corp fizic.

Fiziologia subtilă suferă modificări semnificative în timpul procesului de încarnare, în special în generarea și dezvoltarea fătului. Aceste modificări restrâng anumite aspecte ale conștiinței pentru a permite o nouă viață umană.

Este esențial să se formeze o uniune energetică între mamă, spiritul ei și făt, spiritul care se reîncarnează. Uneori, dacă un spirit a avut relații conflictuale cu viitorii săi părinți consangvini în trecut, s-ar putea să nu se simtă motivat să renaște în acea familie. Aceste obstacole pot dăuna reîncarnării și chiar o pot împiedica, împiedicând astfel reînnoirea legăturilor care i-ar putea uni în această nouă experiență, unde iubirea ar putea predomina.

Uitarea identității noastre anterioare are loc atunci când spiritul se conectează la noul său corp fizic, de parcă s-ar îmbrăca cu o haină nouă. Începe cu o legătură lină cu viitorii părinți, punând astfel bazele noii vieți care urmează.

În timpul procesului de reîncarnare, spiritul suferă o mutație a actualului său organism perispiritual, care se transformă plastic pentru a se adapta la noua formă a corpului fizic și pentru a se integra în curentul vieții carnale.

La încorporarea în noul corp, spiritul își pierde luciditatea și nu își poate aminti viețile trecute din cauza naturii procesului de reîncarnare.

Cu toate acestea, în adolescență, reminiscențe proeminente încep să rezoneze în comportamentul spiritului, manifestându-se prin viciile, caracteristicile și înclinațiile sale.

Reîncarnarea oferă oportunitatea de a reînvăța și de a se angaja într-un comportament mai iubitor și dezinteresat, evitând astfel repetarea acelorași greșeli.

Anumite momente semnificative din alte vieți pot reapărea în conștiința noastră, fie că sunt impregnate de fericire sau de suferință.

„Vocea conștiinței” pe care o simțim este sufletul nostru care ne amintește de promisiunile făcute pentru această viață, călăuzindu-ne către răscumpărare și evoluție. Dezechilibrele pe care nu le putem explica în această viață pot fi legate de trecutul nostru.

În terapia vieții anterioare (TVA), unii oameni vorbesc despre evenimente traumatice care continuă să îi afecteze în viața lor prezentă.

Cu toate acestea, atunci când ne schimbăm starea de conștiință, nu intrăm întotdeauna într-o viață trecută. Terapeutul trebuie să fie atent și respectuos cu procesul.

Uneori, în timpul terapiei cu vieți anterioare (TVP), clientul poate experimenta imagini mentale reprimate sau poate accesa câmpul astral al altor spirite.

DVT a ocupat un loc din ce în ce mai important, evoluând alături de spiritul pământesc ca instrument pentru a ajuta la vindecare și pentru a răspândi adevărul despre spiritul nemuritor, oferind dovezi ale vieților succesive. De asemenea, ea a deschis calea pentru includerea sferelor subtile în experimentele pământești și științifice, având în vedere rezultatele sale convingătoare.

A uita viețile noastre trecute și experiența noastră în dimensiunea spirituală este în mare măsură o binecuvântare. Suntem încă la începutul evoluției noastre și purtăm în noi durerile relațiilor egoiste și dramele din trecut.

Deoarece ne luptăm deja cu problemele actuale, imaginați-vă ce povară ar fi să fiți conștienți de greșelile trecute astăzi.

Unii ar putea crede că amintirea vieților noastre anterioare ar putea ajuta la rezolvarea problemelor actuale.

Cu toate acestea, amintirea trecutului aduce înapoi și emoțiile trăite în acel moment, inclusiv ura, resentimentele și rănirea emoțională.

Dacă ne este greu să iertăm în această viață, ar fi și greu, dacă nu inutil, să iertăm acțiunile trecute ale unei identități care nu mai face parte din viața noastră pământească.

Unele spirite rămân în neregularitatea planului astral, fiind atât de atașate de identitatea lor materială, încât continuă să se comporte ca și cum ar fi încarnate. Această iluzie este întreținută de egoism, dorințe de răzbunare, atașamente și pasiuni.

Fiecare nouă experiență ne transformă profund. Nu mai suntem persoana care am fost ieri, iar mâine vom fi altcineva. Ceea ce rămâne constant este esența noastră spirituală, care evoluează în fiecare zi prin asimilarea lecțiilor fiecărei experiențe.

A stărui asupra trecutului împiedică vindecarea și trăirea pe deplin în prezent. Nu suntem nici definiți de trecutul nostru și nici limitați de viitorul nostru. Percepând timpul ca un întreg fără linii de demarcație, acesta încetează să mai existe. Aceasta este cea mai bună abordare pentru a vă aminti viețile trecute.

Imaginează-ți o cetate văzută de pe vârful unui deal. Îi puteți vedea începutul, mijlocul și sfârșitul într-o singură vizualizare. De asemenea, conștiința noastră se poate extinde pentru a înțelege timpul și viețile noastre trecute. Pentru aceasta, este necesar să transcendem ego-ul, care se limitează la o singură identitate pe viață.

Toate celelalte identități din trecut sunt prezente, lucrând cu noi. Nimic nu este pierdut sau uitat, dar totul se transformă constant. Experiențele noastre, fie că sunt marcate de greșeli sau de succese, contribuie la evoluția noastră morală.

Mai important decât să știm cine am fost într-o altă viață este să fim conștienți de cine alegem să fim în această viață, în prezent și în atitudinile noastre, pentru că asta ne va duce în vârful dealului.

În cele din urmă, cheia constă în întruchiparea iubirii. A fi iubire înseamnă a îmbrățișa transformarea, a învăța din fiecare experiență și a fi amabil cu tine și cu ceilalți. Așa progresăm pe calea noastră spirituală și găsim adevărata împlinire în existența noastră prezentă.