Este normal ca uneori să ne pierdem cumpătul în relațiile noastre, pentru că este o parte integrantă a condiției noastre umane. Cu toate acestea, este esențial să fim conștienți de consecințele dăunătoare ale lipsei de răbdare, deoarece aceasta poate provoca daune greu de reparat.
Învățătura următoare evidențiază importanța gândirii înainte de a acționa impulsiv. Citiți cu atenție și meditați asupra lecției prezentate acolo.
Această poveste prezintă călătoria unui tânăr care se confruntă cu probleme grave de comportament.
Când a fost stresat, și-a pierdut controlul și și-a exprimat gândurile fără a lua în considerare consecințele pe care le-ar putea avea cuvintele sale asupra vieții și relațiilor sale. Tatăl tânărului, conștient de răul pe care acest lucru îl provoca, a decis să-i dea o lecție foarte importantă. Într-o zi i-a întins fiului său un mănunchi de cuie și i-a spus că ori de câte ori se lasă dus să bată un cui în ușă.
Din cauza stresului constant la care se afla, nu a durat mult până când ușa a fost acoperită cu cuie.
Acest lucru l-a făcut pe băiat să reflecteze asupra temperamentului său exploziv care l-a determinat să acționeze agresiv, provocând daune în diferite aspecte ale vieții sale. Cu timpul, tânărul a început să învețe să-și controleze temperamentul.
Tânărul nu a mai vrut să trăiască în continuare într-un vârtej constant de stres și autosabotaj. Tânjea să-și poată controla cuvintele și furia. În fiecare zi a exersat să-și controleze reacția până și-a dat seama că nu mai sunt cuie în ușă.
Asistând la progresul fiului său, tatăl i-a pus o nouă provocare: dacă ar putea să rămână răbdător în fiecare zi, tânărul ar fi trebuit să scoată un cui de pe uşă, unul câte unul, până să nu mai aibă unul.
Pe măsură ce zilele treceau, cu hotărâre și perseverență, băiatul s-a prezentat într-o zi cu entuziasm în fața tatălui său pentru a anunța că ușa era acum fără cuie. Deși aceasta a fost o mare realizare, tatăl avea totuși o lecție de învățat.
Apoi și-a luat fiul de mână și l-a condus la ușă.
Când au ajuns acolo, el i-a spus: „Ai muncit mult, fiule, dar uită-te la toate găurile alea din uşă. Ai lăsat cicatrici acolo. Această ușă nu va mai fi niciodată aceeași. S-ar putea să fi îndepărtat unghiile, dar rănile vor rămâne. Nu este cale de intoarcere. Acest lucru este valabil și pentru comportamentele noastre: indiferent cât de rău ați fi, durerile rămân. »
Tânărul a înțeles și a aflat că cuvintele nu pot repara pagubele cauzate de comportamentul agresiv.
Tatăl a continuat: „Acum trebuie să ne dublăm eforturile pentru a repara această ușă. Fiecare gaură trebuie reparată și nu va fi ușor. Intelegi acum? »
Băiatul a integrat lecția și, din acea zi, s-a străduit din răsputeri să nu scoată niciodată cuvinte negative din gură.
Această lecție este de o importanță vitală pentru noi toți. Trebuie să ne dăm seama de puterea cuvintelor noastre și să le rostim cu mare responsabilitate, pentru că nu există întoarcere.
Să luăm un moment să ne gândim la asta. Să ne folosim cuvintele pentru a binecuvânta mai degrabă decât a face rău, fie pentru propriile noastre vieți, fie pentru cei din jurul nostru.
Dacă acest mesaj te-a atins, nu ezita să lași un comentariu și să-l distribui prietenilor tăi!
Multumesc, chiar sunt o persoana care se enerveaza mult