Rareori auzi oamenii susținând că au avut o copilărie perfect. Părinții au responsabilități mari și se confruntă cu multe provocări în timp ce se străduiesc să-și crească copiii.
Este doar un rol în viață în care nu poți fi sigur cum vei fi până nu vei fi pus în postura de a îngriji un copil.
Nu există un manual de instrucțiuni pentru „parenting perfect”.
Părinții sunt doar oameni și pot face multe greșeli pe parcurs care îi afectează pe copiii lor.
Cu toate acestea, parenting este ceva ce poți alege.
Nu este ceva care îți cade doar în poală.
Chiar dacă este o sarcină surpriză, mai este puțin timp pentru a procesa totul și a realiza amploarea responsabilității
Pentru a deveni conștient de schimbarea care urmează.
Acest lucru nu înseamnă că abordarea de a da vina pe părinți pentru tot ceea ce merge prost în viața ta este corectă sau productivă pentru auto-dezvoltarea ta.
Cu toate acestea, nu ar trebui să închidem ochii la faptul că unii părinți nu fac o treabă suficient de bună în creșterea copiilor.
Experiențele din copilărie au un impact mult mai mare asupra eului nostru adult decât ne dăm seama.
Dacă ești unul dintre acei oameni care se luptă cu adevărat cu încrederea în sine și iubirea de sine, s-ar putea datora și copilăriei tale.
Iată 10 semne că ai fost excesiv de criticat în copilărie.
1. Te pui pe ultimul loc
Trăiești o viață în care cel mai important lucru pentru tine este să-i faci pe ceilalți fericiți.
Acest lucru poate fi foarte stresant pentru că îi pui pe toți ceilalți pe primul loc și te gândești la tine ultimul.
Faceți asta chiar și în detrimentul propriilor dorințe și fericiri.
Prin urmare, în interiorul tău se poate acumula multă furie.
Ești prea ocupat să oferi celorlalți prea mult din timpul și energia ta, motiv pentru care nu îți oferi niciodată ceea ce ai nevoie.
Indiferent cât de mult ai oferi, simți mereu că trebuie să faci mai mult și asta este copleșitor pentru tine.
2. Îți ceri scuze mult prea des
Spui „îmi pare rău” atât de des în zilele noastre încât ar putea fi al doilea nume.
Ești unul dintre acei oameni care spun „îmi pare rău” de un milion de ori când te lovești din greșeală de cineva?
Îți ceri scuze abundent când nu răspunzi la un mesaj text imediat pentru că ți-e teamă că iubitul sau prietena ta va fi supărată pe tine?
Cererea de scuze chiar și atunci când nu ai greșit cu nimic este rezultatul faptului că ai fost prea mult criticat în copilărie.
Este politicos să spui că îți pare rău când ai făcut o greșeală, dar nu ar trebui să o duci prea departe.
Respectul de sine este încă important, la fel ca și recunoașterea faptului că toată lumea face greșeli.
Dar asta nu înseamnă că ar trebui să fii dur și neiertător cu tine însuți.
3. Esti un perfectionist
Nu lași loc pentru greșeli pentru că totul trebuie să fie perfect.
Nevoia de a fi perfect și de a avea totul în viața ta să fie într-un anumit fel este ceva pe care îl aduci cu tine din copilărie.
Pentru că dacă totul este perfect, ce mai e de criticat?
Cu toate acestea, din moment ce nimeni nu este perfect, nu există nicio modalitate de a trăi o viață fără greșeli.
S-ar putea să-ți vezi perfecționismul ca pe o virtute, dar face mai mult rău decât crezi.
Asta pentru că nu te motivează – dimpotrivă, te reține.
De îndată ce ceva nu merge așa cum ți-ai imaginat, îți pierzi concentrarea și motivația.
Poate că ești și foarte stresant în relațiile tale personale pentru că ai așteptări nerealiste de la alți oameni.
Oricât de ironic este, când ești perfecționist, ai tendința de a fi excesiv de critic cu tine însuți.
4. Vedeți complimentele pe care ți le fac alții ca fiind false sau exagerate
Este trist când faci cu adevărat ceva uimitor, dar nu îl poți vedea.
Din moment ce ai fost excesiv de criticat de-a lungul copilăriei, nu știi cum să faci față complimentelor.
Ești foarte sceptic când cineva spune ceva grozav despre realizările tale, personalitatea ta sau aspectul tău.
Primul lucru care vă vine în minte este că ceea ce auziți este cel mai probabil o minciună.
Presupuni că persoana care te complimentează are un motiv ascuns sau exagerează pentru că îi este milă pentru tine.
Această mentalitate nu dăunează doar stimei de sine, ci și noilor relații potențiale din viața ta.
Complimentele reale și autentice își pot pierde eficacitatea dacă vă îndoiți prea mult de ele sau nu răspundeți corespunzător.
Poate dura mult timp pentru a ieși din această mentalitate.
Ar trebui să înveți să accepți un compliment și să ai încredere că nu toți oamenii au intenții rele atunci când vorbesc cu tine.
5. Feedback-ul negativ ți se pare deosebit de dificil
La fel cum nu suporti un compliment, nu suporti nici criticile.
Chiar dacă ți se vorbește în cel mai bun și mai atent mod, totuși reacționezi emoțional atunci când cineva te critică.
Să crești fiind criticat în mod constant nu înseamnă că, ca adult, vei răci și vei înceta să-ți pese.
Acum, când cineva te critică, s-ar putea să te gândești la vremea din copilărie când te simțeai rușinat și neajutorat pentru că ai greșit cu ceva.
Te vezi ca pe cineva care este întotdeauna de vină și se așteaptă să fie în centrul criticilor.
Dar asta nu înseamnă că ai învățat cum să faci față.
Chiar și atunci când cineva îți dorește ce e mai bun și îți face critici constructive pentru a te ajuta, nu iei bine.
6. Eviți riscurile mari
Traiesti intr-o lume a confortului si fara riscuri.
Gândul de a părăsi zona de confort este foarte stresant pentru tine.
Pentru că ai fost excesiv de criticat în copilărie, stima de sine este scăzută și îți este frică să încerci lucruri noi.
Nu vrei să eșuezi, iar teama de a nu realiza ceea ce îți dorești te face să stai acolo unde ești.
Există o voce în capul tău care are multă putere asupra a ceea ce vrei.
Este posibil să eșuezi de multe ori înainte de a obține ceea ce îți dorești.
Dar nu ești singurul. Majoritatea oamenilor nu vorbesc niciodată despre eșecurile lor.
Dacă vrei să obții multe în viața ta, trebuie să-ți asumi niște riscuri calculate și să ieși din zona ta de confort din când în când. Numai așa poți crește ca persoană.
7. Vrei să faci pe plac tuturor
Nevoia de a-i face pe plac tuturor din jurul tău este unul dintre cele mai mari semne că ai fost excesiv de criticat în copilărie.
Acum ești un adult căruia îi este frică să nu dezamăgească pe alții.
Nu vrei ca nimeni să gândească rău despre tine și îți dai toată energia pentru a-i face pe ceilalți fericiți.
Te sacrifici iar și iar pentru a arăta bine în ochii celorlalți.
De multe ori ți-e frică să spui ceea ce gândești sau simți cu adevărat pentru că nu vrei să supări pe nimeni.
8. O singură greșeală te dă înapoi
Ca un perfecționist căruia nu-i place să-și asume riscuri, urăști când se întâmplă greșeli în planul tău.
Când are loc o întorsătură neașteptată a evenimentelor, te prăbușești și crezi că lumea se termină.
Este aproape imposibil să te scoți din groapa întunecată în care cazi după un eșec sau un eșec.
Pentru tine, succesul și victoria sunt norma și îți este greu să accepți orice altceva.
Singurul motiv pentru care eviți atât de mult riscul este pentru că ți-e teamă că ceva nu va merge prost.
Dacă temerile tale cele mai grave devin realitate, vei fi într-o dispoziție proastă săptămâni sau chiar luni.
9. Ești afectat de îndoiala de sine
Creierul tău este cel mai mare dușman al tău.
Criticul tău interior și stima de sine scăzută te-au făcut să-ți fie frică să faci față noilor provocări.
Te îndoiești constant de tine pentru că nu crezi că ai ceea ce este necesar pentru a reuși.
Ai o imagine proastă despre tine din copilărie, unde simțeai că ai greșit mereu, indiferent ce ai făcut.
10. Ai o stimă de sine scăzută
Creșterea alături de părinți care te critică în mod constant poate lăsa o amprentă asupra stimei de sine.
Când auziți acest tip de comunicare de la părinți ani de zile, vă dezvoltați o imagine proastă despre voi înșivă.
Copiii nu sunt capabili să proceseze rațional acest tip de critică. Așa că ei cresc gândindu-se: „Eu trebuie să fiu problema”. sunt nedemn”.
Cu timpul, acest dialog interior devine realitatea lor.
Pe măsură ce copilul crește, rămâne sentimentul reprimat de a fi nedemn și incapabil.
Acesta este motivul pentru care este posibil să te lupți cu stima de sine.
Nu poți să-ți vezi propria valoare.