„Vă spun un mic secret: de obicei îmi numesc animalele de companie „micile mele comori”. Pentru mulți dintre noi, animalele de companie sunt mai mult decât doar însoțitori: fac parte din familie. Îi copleșim cu dragoste, le acordăm privilegii speciale și, uneori, chiar îi tratăm ca pe niște copii.
Dar te-ai întrebat vreodată ce spune cu adevărat acest comportament despre noi?
Am fost întotdeauna fascinat de legătura profundă dintre oameni și animalele lor de companie. Și mi-am dat seama că modul în care ne tratăm animalele dezvăluie adesea multe despre nevoile noastre emoționale, comportamentul nostru și chiar despre personalitatea noastră.
În acest articol, voi discuta despre cele 9 trăsături cheie pe care oamenii care își tratează animalele de companie ca pe copii le prezintă adesea. Să ne aprofundăm în psihologia din spatele educației noastre cu patru picioare și în ceea ce ne poate învăța despre noi înșine.
1) Empatie debordantă
Empatia, capacitatea de a înțelege și de a împărtăși sentimentele celorlalți, este în centrul motivului pentru care mulți proprietari de animale de companie simt o legătură atât de profundă cu prietenii lor patruped. Acești proprietari își văd animalele nu doar ca niște simpli însoțitori, ci ca ființe cu sentimente și emoții, care au nevoie de îngrijire și afecțiune, la fel ca copiii umani.
Mulți proprietari de animale de companie mi-au spus că percep semnale subtile emise de animalele lor de companie:
- Un urlet mic
- O coadă intre picioare
- O anumită privire în ochii lor
Aceste semne, care ar putea trece neobservate de alții, spun multe despre cum se simt însoțitorii lor patruped.
Acest sentiment sporit de empatie le permite acestor proprietari să formeze o legătură emoțională puternică cu animalele lor de companie – o legătură atât de profundă încât încep să-i trateze așa cum ar face-o cu propriii lor copii.
2) Capacitate educațională mare
Am observat o trăsătură comună în rândul multor oameni care își tratează animalele de companie ca pe copii: au o puternică capacitate înnăscută de a avea grijă de ceilalți.
Să luăm cazul meu personal cu Cockerul meu, Otello. Dacă mă întrebați de ce îl tratez pe Otello ca pe copilul meu, vă voi spune că este din cauza acestei nevoi instinctive de a-l hrăni și de a proteja. Din momentul în care l-am adus acasă, Otello a fost mai mult decât un animal de companie pentru mine. El a făcut parte din familia mea. Îmi amintesc de primele zile când Otello era doar un cățeluș. Și mă trezeam în miezul nopții pentru a mă asigura că este bine și că este bine hrănit.
I-am ales cu grijă dieta, asigurându-mă că primește toți nutrienții de care avea nevoie pentru a crește sănătos. Astăzi, Otello este un câine adult, dar instinctul meu matern nu s-a schimbat deloc. Întotdeauna îmi fac griji pentru el când nu se simte bine. Și în fiecare an, sunt încă atât de entuziasmat să-i planific festivitățile aniversare.
Și da, primește și un tort special și cadouri! Poate că nu am copii, dar creșterea lui Otello îmi oferă o bucurie și o satisfacție imensă. Cred cu tărie că această capacitate de a avea grijă de ceilalți este o trăsătură comună printre cei care își tratează animalele de companie ca pe copii.
3. Nevoie puternică de companie
O trăsătură observată în mod obișnuit la persoanele care își tratează animalele de companie ca pe copii este o nevoie puternică de companie. Animalele de companie, spre deosebire de oameni, oferă dragoste necondiționată și loialitate.
Prezența și afecțiunea lor constantă pot umple un gol de singurătate sau pot oferi confort emoțional. Așa că nu este surprinzător faptul că un studiu a constatat că animalele de companie pot satisface nevoile sociale ale proprietarilor lor la fel de eficient ca și alți oameni.
Pentru proprietarii de animale de companie care își tratează însoțitorii ca pe copii, această companie este adesea dusă la un nivel cu totul nou. Legătura pe care o împărtășesc cu animalele lor este atât de puternică încât îi consideră o parte esențială a vieții lor și a familiei lor.
Își împărtășesc bucuriile și necazurile cu ei, se încrede în ei și chiar sărbătoresc împreună ocazii speciale. În realitate, animalele lor sunt mai mult decât doar însoțitori. Ei sunt prietenii lor fideli, confidentii lor și, mai ales, membri cu drepturi depline ai familiei lor.
4) O disponibilitate de a-și asuma responsabilitatea
O altă trăsătură întâlnită în mod obișnuit la persoanele care își tratează animalele de companie ca pe proprii lor copii este tendința puternică de a-și asuma responsabilitatea. Animalele de companie, la fel ca și copiii, necesită multă grijă și atenție.
De la hrănirea lor la ore regulate până la asigurarea faptului că își fac exercițiile zilnice, până la ducându-i la veterinar pentru controale regulate, a fi părinte animal de companie este orice altceva decât o plimbare în parc.
Oamenii care își tratează animalele de companie ca pe copii își asumă de bunăvoie aceste responsabilități. Ei înțeleg că însoțitorii lor se bazează pe ei pentru bunăstarea lor și nu se sfiesc niciodată de aceste îndatoriri.
Sunt atenți la nevoile animalelor lor, iau notă de orice modificare a comportamentului sau a sănătății și sunt întotdeauna gata să intervină atunci când este necesar. În multe feluri, ele întruchipează același simț al responsabilității pe care îl asociem cu calitatea de părinte.
5. Experiență de pierdere sau singurătate
O trăsătură des întâlnită la oamenii care își tratează animalele de companie ca pe copii este experiența lor trecută de pierdere sau singurătate profundă. Pentru unii, aceste animale de companie oferă confort și companie în fața durerii sau a singurătății. Ei devin un far de speranță, iubire și bucurie în momentele dificile.
Fie că este vorba despre pierderea unei persoane dragi, golul lăsat de un cuib gol sau izolarea care vine uneori odată cu trăirea singură, aceste animale umplu un gol emoțional, ajutându-și proprietarii să facă față pierderii sentimentelor sau singurătății.
Animalele lor de companie devin atunci mult mai mult decât animale: devin o sursă valoroasă de confort și sprijin. Ei fac parte din familie. A-și trata animalele de companie ca pe niște copii este o modalitate de a-și exprima profunzimea legăturii și imensa recunoștință pe care o simt pentru rolul semnificativ pe care aceste animale îl joacă în viața lor.
6. Dorinta de iubire neconditionata
O trăsătură comună întâlnită adesea la oamenii care își tratează animalele de companie ca pe copii este dorința lor profundă de iubire necondiționată. Animalele de companie oferă o formă unică de iubire, pură și fără judecăți. Nu le pasă de statutul tău social, de aspectul tău sau de defectele tale. Tot ceea ce contează pentru ei este să fie aproape de tine, să-ți primească afecțiunea și să ți-o dea înapoi.
Pentru cei care își consideră animalele ca niște copii, această iubire necondiționată este o adevărată sursă de fericire. Ei răspund acestei iubiri oferind cea mai bună îngrijire tovarășilor lor și tratându-i ca membri deplini ai familiei lor.
În schimb, ei primesc loialitate, prezență constantă și dragoste neclintită de la animalele lor. Acest schimb reciproc de afecțiune le întărește legătura și îi determină în mod natural să-și trateze animalele de companie ca pe proprii lor copii.
7. Sentiment profund de realizare
Cea mai profundă trăsătură observată la oamenii care își tratează animalele de companie ca pe copii este sentimentul profund de realizare pe care îl obțin din această relație. Ei găsesc fericirea având grijă de animalele lor de companie, înțelegându-le nevoile și creând o conexiune emoțională profundă.
Această relație cu animalele lor de companie dă sens vieții lor și le oferă un sentiment de satisfacție greu de descris. Și acest sentiment profund de realizare ilustrează cu adevărat de ce oamenii își tratează animalele de companie ca pe copii.
8. Simț ascuțit al observației
O trăsătură suplimentară adesea prezentă la acești oameni este simțul lor acut al observației. Sunt capabili să detecteze cele mai mici schimbări în comportamentul sau sănătatea animalelor lor.
Ei observă imediat dacă animalul lor de companie este mai puțin jucăuș, mănâncă diferit sau pare obosit. Această vigilență constantă arată atașamentul lor profund și dorința lor de a garanta bunăstarea însoțitorilor lor.
9. O imaginație puternică
În cele din urmă, acești oameni au adesea o imaginație puternică. Ei creează voci pentru animalele lor, îi implică în activități precum „discuții” fictive sau îi consideră personaje cu drepturi depline în viața lor.
Acest joc de imaginație le întărește legătura cu animalele lor, adăugând în același timp ușurință și bucurie vieții lor de zi cu zi.
Gânduri finale: Totul este despre dragoste
În centrul acestui subiect se află o emoție umană fundamentală: iubirea. Legătura dintre un animal de companie și proprietarul său poate fi la fel de puternică și profundă ca orice legătură umană.
Din punct de vedere științific, s-a descoperit că interacțiunea cu animalele de companie poate elibera oxitocină, „hormonul iubirii ”, în corpul uman. Acest lucru explică parțial de ce aceste relații aduc atât de multă fericire și satisfacție.
A ne trata animalele ca pe niște copii reflectă capacitatea noastră de a iubi și de a avea grijă necondiționat. Și nu este aceasta, în cele din urmă, însăși esența vieții în forma sa cea mai pură?