Pe tine am să te iubesc mereu. Tăcut, cuminte, fără să-mi doresc ca între noi să mai fie vreodată ceva. Fără așteptări, dezamăgiri și declarații. Pur și simplu am să te iubesc mereu. Am să te iubesc mereu pentru amintirile frumoase pe care mi le-ai lăsat și pentru[…]

Am pierdut persoane dragi pentru că eram prea orbi să vedem cât de mult însemnau. Am lăsat să plece din viața noastră fix pe acei oameni pe care i-am iubit din toată inima. * Doar celor mai norocoși dintre noi li s-a dat șansa să îndrepte răul făcut.[…]

Tu ai fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat. Asta ți-aș spune dacă te-aș avea în față. Și tu ai fuma plictisit și m-ai întreba despre ce dracu vorbesc. Cum poate fi rău un lucru care e bun. Iar eu nu ți-aș răspunde pentru că[…]

Te vindeci vreodată de-o mare iubire? Nu. Sunt oamenii care intră atât de adânc în sufletul tău încât pașii lor apăsați care și-au făcut drum spre inima ta nu mai pot fi niciodată șterși. Pur și simplu întâlnești acel om lângă care te contopești într-o ființă și de[…]

Într-o zi îmi voi întreba inima despre tine și nu va mai știi cine ești. Până atunci, are să-mi mai fie dor, însă. O zi mai mult, iar alta atât de puțin încât o să mă gândesc la tine abia seara, târziu, când o să mă pun în[…]

  Noi și restul lumii. Am fost. Acum suntem eu, tu și ei. Și tu ești… îmi ești… nu știu ce-mi ești. Sau dacă mai ești. Mi-ai fost tot. Trecut, prezent, viitor. Te-ai micșorat. Între timp. Și ai rămas… și mi-ai rămas o rană deschisă care doare. De[…]

Ai pierdut-o pentru că ai fost prea bărbat ca să îi ceri să rămână. Pentru că – nu-i așa? – e mai simplu să cucerești o femeie care nu știe nimic despre tine, decât să o oprești din drum pe cea care a obosit să te iubească.  Ai[…]

  Am fi putut să fim genul ăla de cuplu despre care oamenii se întreabă cum dracu ăștia doi mai sunt împreună, genul acela de oameni care sa aibă o mașină în care să-și ducă copiii la școală și o casă la țară deși nouă ne-a plăcut întotdeauna[…]

Mirosul pielii tale în diminețile în care ne sărutam chiar de dinainte de a ne vorbi sau a ne privi o să rămână pentru mereu. Ne căutam pe sub cearceaful de peste noapte cu sete, dorința de a fi împreună, de a începe o nouă zi în doi.[…]

Tu ai fost femeia pe care am iubit-o. Ea este femeia pe care o iubesc.   Acum câteva zile (sau săptămâni? – nu mai știu) m-ai întrebat ce mai fac. Și nu ți-am răspuns.   Dar astăzi mi-e așa, a-ți scrie. Cam în felul acela în care ți-e[…]

Dac-am rămas doar o amintire, povestește-mă frumos. E ultimul lucru pe care ți-l mai cer. Am dreptul ăsta, știi? Dacă nu l-am avut pe acela de-a te opri, dacă lacrimile mele n-au însemnat nimic, dacă crezi că părerile de rău sunt doar păreri de rău și-atât, te rog,[…]

M-am agățat de el și mi-am îngropat nasul în gulerul cămășii. Mirosea frumos, a iubire, dar nu și a siguranță și încredere, ca-n alte dăți. Cât despre mine, cred că duhneam a teamă și-a reproșuri. De asta mi se părea că nu-și mai au rost cuvintele. Suspinam, la[…]

    Au trecut veacuri de când am vorbit ultima dată cu adevărat. Da, știu, mi-ai scris chiar zilele trecute să mă întrebi cum o mai duc, dar am schimbat doar banalități, ca între doi străini care se opresc unul pe altul pe stradă să se întrebe ce mai[…]

A trecut multă vreme de când îmi afundam nasul în haina ta și credeam că asta e fericirea supremă. Mi se oprea respirația atunci când te apropiai de buzele mele și credeam, pe atunci, că zilele nu vor mai avea gust dacă nu vei fi tu să le[…]