Povești cu și despre suflet – scrisoare către cititorul meu



Dragul meu cititor,

 

Numele meu este Andreea și cândva obișnuiam să scriu povești cu și despre suflet. A trecut ceva timp de când nu am mai făcut-o. Dar nu de asta îți scriu, ci pentru că mi-am dat seama că nu ți-am spus niciodată adevărata poveste din spatele acestui blog.

Îmi place să cred că nu eu am ales să scriu, ci scrisul m-a ales pe mine. Se întâmpla cândva, într-o vară, când nimeni nu părea să înțeleagă toate sentimentele care mă invadaseră. Am început să scriu întâi pentru că aveam impresia că nimeni nu știa ce simt. Încetul cu încetul, mi-am dat seama că nu sunt singură, iar asta m-a motivat să continui. Am schimbat multe pagini și domenii, am umplut caiete întregi, am rupt pagini, am șters, am rescris și am (re)citit.

Scrisul a fost medicamentul meu. Și iată-mă acum, aici, recitind texte vechi și dându-mi seama că, deși nu am crezut niciodată cu adevărat în asta, scrisul vindecă. De asta e multă vreme de când n-ai mai citit nimic nou. Dar nu e singurul motiv.

Am început blogul ăsta pentru că simțeam că trebuie să las pe hârtie părți din mine și l-am continuat pentru că am simțit că ajută. La un moment dat, însă, scrisul a devenit, pentru prea multe persoane, un mod de a face bani. Pentru mine nu va fi niciodată despre asta. Relația mea cu scrisul e mult mai intimă de-atât.

Multă vreme nu am mai trecut pe-aici pentru că nu m-am mai regăsit în acest proiect. Între timp, am început să scriu despre lucrurile de zi cu zi și lecturi dragi, pe un blog de idei. De mult însă, am vrut să-ți scriu, doar ca să-ți spun că nu am șters blogul ăsta pentru că (încă) îmi pasă. E felul în care am crescut ca om. Poți să o privești, foarte bine, ca pe o călătorie.

 

Lectură plăcută!

 

 

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: