”Pe tine am să te iubesc mereu” – scrisoare către prima iubire



Pe tine am să te iubesc mereu. Tăcut, cuminte, fără să-mi doresc ca între noi să mai fie vreodată ceva. Fără așteptări, dezamăgiri și declarații. Pur și simplu am să te iubesc mereu.

Am să te iubesc mereu pentru amintirile frumoase pe care mi le-ai lăsat și pentru că am crescut lângă tine. Parcul din fața blocului, în care ne întâlneam adesea, are să-mi spună de fiecare dată povești frumoase cu noi atunci când voi trece pe acolo. Despre cafele ieftine, băute din pahare de plastic și glume ale căror sens doar noi îl știm. Despre trandafiri roșii care erau felul tău de a-mi spune să te iert și promisiunea că nu ai să mai greșești. Despre săruturile mele care răspundeau că indiferent cât ai fi greșit eu n-aș fi putut să plec de lângă tine.

Primul Crăciun petrecut împreună. Patul tău micuț, de o persoană. Diminețile care începeau cu o cafea la ibric. Ceșcuțele vechi, ciobite, ale mamei tale. Bucătăria prea mică. Mirosul de mâncare gătită îmbinat cu cel de țigări. Perna pe care ne certam adesea. Portocalele pe care le împărțeam. Orele la care chiuleam împreună. Parcurile mici. Scările de bloc. Cafeaua ieftină. Covrigii calzi. Camera întunecată în care timpul părea să stea pe loc pentru noi doi. Iubirea noastră avea miros de ceapă prăjită, țigări, cafea instant și portocale. Și gustul buzelor tale, ceva despre care n-aș ști niciodată cum să-l descriu în cuvinte.

Au trecut anii, iar eu am învățat să trăiesc fără tine. Iubesc pe altcineva acum, însă un colț al inimii mele va fi mereu al tău. E ca o ladă de lemn veche în care sunt dosite toate amintirile, râsetele, plimbările și planurile de care nu ne-am mai ținut. E locul în care mă întorc de fiecare dată când vreau să aflu care sunt oamenii și experiențele care m-au format.

Tu și eu pentru totdeauna. Mai știi cum ne spuneam? Și, într-un fel, cred că ne-am ținut de cuvânt.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

10 comentarii pe “”Pe tine am să te iubesc mereu” – scrisoare către prima iubire

  1. Inca un articol in care simt ca ma regasesc si cred ca nu sunt singurul dintre cititorii tai. Frumos ai spus ce ai spus!

    Despre blog tin sa spun ca imi place ce ai facut cu aspectul vizual, aranjarea si font-urile folosite, culorile alese plus smecheria aia ce iti arata cat timp a mai ramas de citit pana la finalul articolului.
    Nu multi o au.

    Toate bune!

    • Îți mulțumesc frumos! Pentru tot ceea ce ține de partea tehnică, meritele îi revin lui Eduard Doloc, omul care stă în spatele blogului de când am trecut pe domeniu propriu, nu mie. 🙂

      • Olaru Marius on said:

        Buna , doar ce am descoperit blogul si pot spune ca ti-am devenit un cititor fidel. Iti urez sarbatori fericite si un calduros La Multi Ani ! 🙂

  2. Cătă on said:

    Am terminat romanul tau intr-o singura zi. Am uitat de acest internet capricios si m-am lăsat dusa de val de la miezul prânzului pana la 5 dimineata. Mi s-a întins tot rimelul la finalul cărții.Mi-ai readus o emoție greu de explicat in cuvinte..

    • Îți mulțumesc frumos! Mă bucur că ți-a plăcut!

      • Florin on said:

        Nu pot sa cred ca am ajuns sa comentez aici. O fac pentru ca tu Andreea ai spus ca ai intalnit oameni extraordinari si nu ai avut ce sa le reprosezi, si totusi nu ai putut sa-i iubesti.
        Am intalnit o fata, chimie din primele secunde, m a rugat sa i fac cinste cu o cafea. Dupa 3 luni imi spune ca sunt extraordinar ca nu are ce sa mi reproseze dar ii este frica sa se implice. Am acceptat si probabil nu s a asteptat la decizia mea rapida de a fi in aceeasi rezonanta. S a intors dupa 3 zile…am fost fericit dar acum fericirea mea este ca o iubesc enorm ,sunt de 3 ori indragostit si o data rational.
        Au trecut 8 luni de la prima privire, i am lasat si spatiu am sunat o si zilnic , ea imi spune ca sunt un prieten adevarat dar eu refuz asta si i am spus ca nu vreau sa aud si ca o iubesc.
        Am petrecut Craciunul la ea, m a invitat, si revelionul cu prietenii. Acum slabesc, gandul imi este doar la ea si zi si noapte,ma vrea un prieten pentru totdeauna , iar eu as cerere o in casatorie si astazi.
        Daca ar fi fost prietenie de la inceput intelegeam, dar asa!!!
        De ce n ai putut sa i iubesti? Ai un sfat pentru mine?

        • Bună, Florin! Eu nu cred că dragostea e ceva ce îți poți impune. Uneori, recunoști valoarea unui om însă nu poți simți pentru el mai mult decât prietenie, alteori nici măcar prietenia nu i-o poți oferi pentru că, pur și simplu, nu există acel click.

  3. Prima iubire, nu se uita niciodata!

  4. Denisa on said:

    M-a facut sa plang ce am citit..asta pentru ca de doi ani traiesc prima iubire. Tot ce ai scris m-a facut sa imi amintesc de cum a inceput totul, cum anul inainte de cei doi a fost cel mai ciudat an din viata mea. El voia, eu nu voiam, cand voiam eu, nu mai voia el. Dar la un moment dat, atunci cand ma asteptam mai putin si exact cand am iesit dintr-o relatie foarte scurta in care m-am implicat doar pentru a uita de el, s-a intors si este si acum. Am simtit nevoia sa scriu asta pentru ca dupa ce am citit ce ai scris tu, Andreea, ca de fiecare data cand iti citesc articolele, m-am emotionat si o explozie de amintiri mi-au cuprins sufletul si mintea. Sper sa traiesc mereu prima dragoste..

%d blogeri au apreciat: