Nu există relații perfecte, doar oameni care au învățat să nu renunțe unul la celălalt



Nu există relații perfecte

Există oameni care se iubesc și oameni care nu se iubesc. Există oameni dispuși să renunțe la orgoliu și oameni care nu vor să facă asta. Există oameni care înțeleg nevoile persoanei iubite și oameni care nu vor să le înțeleagă. În relații, nu există nu pot, ci nu vreau. Când iubești poți face chiar și imposibilul. Când îți impui să nu te dăruiești total, îți setezi bariere dincolo de care nu vrei să treci.

*

Toate cuplurile au neînțelegeri

Nu există oameni care să se înțeleagă perfect în fiecare moment al fiecărei zile. Iar dacă susțin că o fac… n-au petrecut suficient timp împreună. Uneori suntem pur și simplu absurzi și o știm. Avem momente proaste în care știm că ne transforăm în niște nesuferiți fără pereche. Alteori, ridicăm pretenții stupide sau suntem atât de obosiți încât nu avem chef să fim drăguți. Iar regula se aplică întregului cerc de cunoștințe și, inevitabil, iubitului/iubitei.

*

Compromisul – cheia reușitei în relații

Știi de ce unii oameni îți dau senzația că au o relație fără certuri? Pentru că au învățat să fac compromisuri. Oamenii cu relații perfecte (în aparență) știu că uneori este cazul să taci, să lași de la tine, să nu insiști aiurea într-o problemă. Oamenii fericiți nu-și iubesc partenerii mai mult decât cei care se ceartă în fiecare zi. Ei doar gândesc cu un pas înainte. Da, e în regulă să faci mici compromisuri. Dar, atenție, nu-I în regulă (și nici corect) să o faci numai tu. Dacă el e nervos, e preferabil să taci în loc să-I amintești că te-a supărat acum câteva zile. Dacă ea e cicălătoare, e preferabil să-I dai dreptate pe moment dacă este într-unul dintre momentele în care pur și simplu e prea obosită să ia seama la argumente raționale.

*

Comunicare. Comunicare. Comunicare

Problema compromisurilor este că rezolvă neînțelegerile doar pe moment. Nu poți întemeia o relație de lungă durată doar pe baza compromisurilor. Chiar dacă jonglați foarte bine cu rolurile și nimeni nu iese în dezavantaj. E important ca, după ce s-au calmat apele, să discuți despre problemă și să încerci să înțelegi de ce persoana iubită a reacționat într-un anumit fel. Caută motivele reale, nu scuzele. Nu te mulțumi cu argumentul  “am spus-o doar așa”.

Comunicare nu înseamnă să-ți deșerți frustrările adunate de-a lungul timpului la prima ceartă serioasă. Cicălirea nu este comunicare. Reproșul nu este comunicare. Small talkingul în momentele în care tăcerea este prea apăsătoare nu este comunicare. Să comunici cu cel de lângă tine înseamnă să-l asculți, înțelegi și să-i vorbești. Să ai curajul să vorbești cu el despre orice: fricile tale, gândurile absurde, stresul de la job etc. Să comunici înseamnă să vorbești în aceeași măsură în care asculți.

*

Oamenii care au învățat să nu renunțe unul la celălalt

Nu cei care nu s-au certat niciodată sunt cei mai fericiți oameni din lume, ci cei care au învățat să treacă peste neînțelegeri. Cum? Comunicând. Devenind, înainte de a fi iubiți, prieteni buni. Având curajul să împărtășească orice gând omului de lângă ei fără să se teamă de ridicol sau de reacția pe care o vor primi. Făcând compromisuri din când în când. Tăcând atunci când ar fi vrut să țipe. Îmbrățișând mai strâns atunci când ar fi vrut să plece pentru totdeauna.

*

*

Și, nu uita: nu există relații perfecte. Există doar oameni care au învățat să nu renunțe unul la celălalt.

 

Dacă îți place Blog pentru suflet, sunt convinsă că vei fi fericit să afli că în 2016 am lansat romanul meu de debut: Cronica unei despărțiri. O poveste cu gust dulce-acrișor despre prima iubire, etapele unei despărțiri și cât de mult greșim uneori din iubire. Poți afla mai multe despre carte AICI.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

4 comentarii pe “Nu există relații perfecte, doar oameni care au învățat să nu renunțe unul la celălalt

  1. Bine spus! De altfel, nici nu e simplu să comunici uneori, trebuie răbdare și dorința de a învăța să comunicați absolut totul, fără să vă certați sau să vă abateți, de fapt, de la scopul comunicării.
    Eu zic că love is never hard. E nevoie de răbdare, de dorință comună și de implicare totală. Restul vin de la sine.

    • Sunt perfect de acord cu tine, Adelina! De asta tot încerc să o dezvolt în articole. Încă sunt persoane care cred că există relații care vin cu pachetul all-inclusive, precum vacanțele din Turcia. :))

  2. Direct la suflet mi-a mers materialul acesta. De ceva vreme imi cautam cuvintele pentru a spune lucrurile astea. Am in jurul meu oameni care imi reproseaza ca, eu fiind intr-o relatie, am uitat cum e sa fiu singura si nu ii pot intelege pe deplin atunci cand au probleme. Insa am incercat de atatea ori sa explic ca relatiile nu sunt numai lapte si miere, ca exista multa comunicare si compromisuri de ambele parti. Cred ca marea problema a majoritatii celor singuri este ca nu sunt dispusi sa faca acele compromisuri. Ei spun ca sunt pregatiti, insa cred ca e vorba de 2-3 compromisuri pe an. Cand, de fapt, e vorba de 2-3 pe saptamana, de ambele parti. Poate e si despre maturitate… ‘Cause it takes some balls to give up sometimes, and having the faith that the other one will do the same.
    P.S.: M-a anuntat mama ca a sosit coletul. Cand ajung acasa, cred ca primul lucru pe care-l voi face va fi sa rasfoiesc cartea 😀

    • Mulțumesc frumos pentru comentariu, Ioana! Se pare că mi-a scăpat și nu am reușit să-ți răspund mai devreme. Ce ai scris tu mai sus îmi amintește de o replică pe care am auzit-o la un workshop, venită chiar din partea unui psiholog: ”căznicie vine de la caznă, nu de la fericire”. Asta în spirit de glumă. Într-adevăr, eu nu cred că există relații care să vină cu totul de-a gata. Probabil, în viitor, se vor inventa roboței care să fie programați să răspundă exact cum ne așteptăm noi femeile. Dar orice bărbat ai întâlni, cred eu, și oricât de mult te-ar iubi, tot vei fi nevoită să faci mici compromisuri. Și inversul e perfect valabil.

      P.S: mă bucur că a ajuns cartea. Au fost ceva întârzieri din cauza unei greve la Poșta Română și m-am temut să nu-mi vină cu retur.

%d blogeri au apreciat: