Tu ai fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat – scrisoare către un fost iubit



Tu ai fost cel mai rău lucru bun care mi s-a întâmplat. Asta ți-aș spune dacă te-aș avea în față. Și tu ai fuma plictisit și m-ai întreba despre ce dracu vorbesc. Cum poate fi rău un lucru care e bun. Iar eu nu ți-aș răspunde pentru că știu că n-ai pricepe nimic, dar aș ajunge acasă, mi-aș face o cafea și ți-aș scrie o scrisoare.

Mai știi măcar cine sunt? Mă îndoiesc că da. Te-ai gândit la mine vreodată ca la fata aia care te iubea și-ar fi făcut orice pentru tine? Sau te-ai gândit vreodată la mine indiferent de context? Astea-s întrebări pe care n-ar trebui să mi le pun. Și nici despre tine n-ar trebui să vorbesc.

De ce ai fost un lucru bun? Pentru că începuturile sunt întotdeauna grozave. Pentru că m-ai făcut să simt, să râd cu gura până la urechi, să-mi doresc să scriu despre tine și despre noi. Pentru că mi-ai frânt inima într-un mod bun.

Pentru că nu m-ai silit niciodată să-ți explic ce iubesc la tine așa cum au făcut-o alții. Pentru că nu m-ai învățat nimic, ci m-ai pus direct la încercări. Pentru că, dacă nu erai tu, nu știam importanța asumării unui risc. Pentru că, fără tine, n-aș fi avut habar cum se mimează fericirea când ai inima făcută zob sau cum să reușesc să trăiesc fără omul pe care l-aș fi vrut în fiecare secundă lângă mine.

M-ai învățat că uneori oamenii intră în viața ta fără să-și dorească să te iubească; că unii te vor o veșnicie, iar alții doar o noapte și tu trebuie să înțelegi lucru ăsta și să-l accepți pentru că, la urma urmei, viața e alcătuită din momente. Și tot de la tine știu că uneori poți iubi un om pe care să nu-l placi absolut deloc și îl poți lăsa să te distrugă, privind cuminte de pe margine, de parcă ai citi un scenariu de film pe care nu-l poți schimba.

De ce cel mai rău lucru? Pentru că mi-ai furat șansa de a le vorbi altora despre cât de grozavă a fost prima mea iubire. Pentru că m-ai silit să-i mint și să mă mint că a fost doar o răzvrătire de adolescentă neînțeleasă. Pentru că n-am avut curajul să spun nimănui că te-am iubit.

Pentru că mi-ai invadat nopțile. Pentru că mi-ai spus de la început că îmi vrei doar trupul și că n-o să mă iubești, dar eu am sperat până în ultima clipă că te vei răzgândi. Pentru că m-ai obligat să mă scindez în două persoane și pe una dintre ele am urât-o și o urăsc încă. Pentru că, indiferent cât de mult i-am iubit pe alții, au mai fost momente în care mi-am dorit să fi tu cel care să-mi cuprindă sânii goi în palme.

Ce mi-a venit să-ți scriu? Nu prea știu. Poate am vrut doar să-mi explic cum de poate un om să fie cel mai rău lucru bun care i se poate întâmpla unui altuia. Poate că mi-era prea nostalgie și am vrut să mă lepăd de ea lăsând-o pe coală sau poate am sperat că vei ajunge cumva să citești asta și să te gândești la mine măcar pentru câteva momente. Nici măcar n-aș vrea să mă cauți. Pentru că, la urma urmei, din asta se compune viața. Și-a mea mai are ceva în plus: pe tine – cel mai rău lucru bun care mi s-a putut întâmpla.

*

*


*

*

Dacă îți place Blog pentru suflet, sunt convinsă că vei fi fericit să afli că în 2016 am lansat romanul meu de debut: Cronica unei despărțiri. O poveste cu gust dulce-acrișor despre prima iubire, etapele unei despărțiri și cât de mult greșim uneori din iubire. Poți afla mai multe despre carte AICI.

*

*

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: