Despărțirea de tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla



Despărțirea de tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla. Cu toate că, la început, am simțit-o ca o greutate imensă care mi-a fost pusă pe umeri fără să fiu întrebată dacă accept. Am stat în genunchi, m-am rugat la Divinitate, am plâns până ce-am crezut că mi-au secat lacrimile și am vrut uneori să-mi strig durerea în gura mare. Am avut nevoie de câteva săptămâni să-mi dau seama că, de fapt, adevărata greutate pe care o căram era dragostea ta sufocantă care nu mă lasa să respir.

Despărțirea de tine a fost un lucru necesar. Pentru că doar așa am putut să văd limpede, dincolo de tine și de visul tău de care mă convinseseși că e visul nostru. Nu, dragule. Nici pe departe. Sunt femei care asta își doresc în viață: un job stabil într-o companie mică sau medie, un soț cu un job la fel de stabil și un copil sau doi. Ce n-am înțeles niciodată este de ce bărbații ca tine nu se mulțumesc cu acele femei și aleargă după femei puternice care vor să realizeze ceva. De ce vor bărbații slabi femei puternice? N-au habar oare, că nu știu ce să facă cu ele, că n-au ce să le ofere?

A trebuit să mă despart de tine ca să mă uit în oglindă și să mă văd pe mine, femeia de sine stătătoare și nu femeia ta. Să-mi amintesc ce-mi doresc eu și să-mi dau seama că visurile, planurile și idealurile noastre erau, de fapt, visurile, planuri și idealurile tale. Așa cum un părinte extrem de grijuliu alege o carieră pentru copilul care nu știe să se impună. Eu am știut, poate, să spun ce vreau, dar tu ai știut, la fel de bine, să-mi demontezi visul în piese mici și să le ascunzi peste tot prin casă, doar-doar nu o să le mai găsesc.

Nu am să spun că nu te-am iubit pentru că aș minți. Dar, la fel de tare aș minți și dacă aș spune că despărțirea de tine m-a doborât. Pentru că, atunci când te-am cunoscut, m-ai rugat cu privirile bărbatului lipsit de aripi să nu mai zbor. Și mi-am legat aripile cu o sfoară, să-ți fac pe plac.

Iar dacă te întrebi ce mai fac, află că reînvăț să zbor. O să fie nevoie de timp să o fac, de fapt. Uitasem cum să fiu eu, fără tine, în ultima perioadă. Aveam nevoie de dușul ăsta cu apă rece care să mă ajute să mă trezesc din visuri pe care mi le-am însușit fără să mă întreb serios dacă sunt sau nu ale mele.

Te iubesc? Nu știu. Probabil că nu. Dacă te-aș fi iubit, aș fi fost acolo, pentru că, la mine, așa se traduce iubirea: în a fi necondiționat lângă o persoană și a crede în ea nelimitat. 

Te vreau înapoi? Cu siguranță nu, nici nu prea înțeleg de ce mi-am pus întrebarea asta. Dacă ar fi să mă gândesc la cel mai bun lucru care s-a întâmplat de când te-am cunoscut și până acum, acela ar fi, cu siguranță, faptul că m-am despărțit de tine.

Pentru că, vezi tu, dragule, despărțirea de tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla. Și cred, în continuare, cu toată tăria, că oamenii care îți frâng inima apar în viața ta cu un singur scop: acela de a te pregăti pentru marea dragoste a vieții tale.

*

*

Dacă îți place Blog pentru suflet, nu trebuie să ratezi șansa de a comanda cartea Cronica unei despărțiri cu autograf și dedicație personalizată.

 

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

2 comentarii pe “Despărțirea de tine a fost cel mai bun lucru care mi s-a putut întâmpla

  1. Doar Eu on said:

    Andreea, felicitari pt carte si pt acest articol. Cartea o voi comanda cand ajung in tara. Ca de obicei, articolul mi se potriveste… omul cu care am sperat sa-mi construiesc visele s-a dovedit a fi un egoist, un om care imi conduce viata dupa bunul plac. Toata viata am vrut sa scap de tata, care era ca un dictator, ca sa dau peste un om cu aceleasi „calitati”. Aproape 8 ani din viata m-a costat aceasta relatie. Dar niciodata nu e tarziu sa renasc din propria cenusa. Iti doresc tot binele, Andreea! Te pup de departe

%d blogeri au apreciat: