Dragostea adevărată te face un om mai bun



Dragostea adevărată te face un om mai bun sau, cel puțin, așa îmi place mie să cred. A fost o vreme în care nu credeam că oamenii se pot schimba; astăzi știu că o pot face atâta timp cât au un motiv întemeiat pentru asta și, desigur, o și doresc din tot sufletul. Și ce motiv mai bun poate avea un om pentru a se schimba decât dragostea?

Atunci când cineva te iubește are tendința să-ți înfrumusețe trăsăturile, fie ele fizice sau morale. În mintea lui/ei devii un om mai bun, mai frumos, mai inteligent. Dragostea maximizează calitățile și diminuează defectele. Căci niciun ochi nu-i mai indulgent decât cel al îndrăgostitului.

La început, îți vine greu să te vezi prin ochii omului tău. Iar dacă mai ești și tipul de om sceptic și cu o părere nu prea bună despre tine, e ciudată ideea că un om te poate vedea atât de frumos. 

Se spune că iubirea te face orb. Eu zic că, mai degrabă, iubirea te face mai frumos. Mai plin de îngăduință și mai dispus să apreciezi calitățile unui om, mai lipsit de răutate, mai puțin pregătit să sancționezi fiecare greșeală.

Iar dacă sentimentul ți-este reciproc, o să-ți dorești fix lucru ăsta: să devii un om mai bun. Asta-i, de fapt, frumusețea dragostei: ea nu impune schimbări, ci le induce. Când un ți-este drag îți dorești să nu-l dezamăgești, să-i dai zi de zi mai multe motive pentru care să te aprecieze.

Iubirea nu ține cont de standarde de frumusețe, căci iubești cu adevărat un om tocmai pentru lucrurile pe care ceilalți le pierd din vedere sau le ignoră cu bună știință: felul în care omul tău te-așteaptă cu masa pusă pentru că știe că ai avut o zi grea, deși nu știe să pregătească mâncăruri sofiscate; acel „Să te îmbraci bine dacă ieşi; e frig” spus cu duioşie şi tandreţe; râsul care nu ţine cont de bariere şi pe care ţi-l dăruiește doar ție; luxul de a redeveni copil în preajma unui om.

Nu cred că iubirea are puterea miraculoasă de a schimba oamenii care nu doresc să o facă; nu e suficientă dragostea ta, oricât ar fi ea de mare, ca să schimbi pe de-a-ntregul un om; poate că nu-i, de fapt, suficientă nici cât să-l schimbi pe jumătate. Și nu asta înțeleg când spun că dragostea adevărată te face un om mai bun. 

Cred, în schimb, că a te privi prin ochii celui care te iubește este cel mai bun stimulent pe care-l poți primi ca să întreprinzi o schimbare; indiferent că-i vorba despre sacrificii mari sau mici, despre a lăsa de la tine pentru a încheia un conflict, a sta în week-end în casă, deși tu iubești să ieși sau a-i cumpăra femeii tale flori deși n-ai mai făcut asta pentru nimeni altcineva.

Schimbarea e posibilă atâta timp cât crezi în ea. Și inima mea asta vrea să creadă: că dragostea adevărată te face un om mai bun.

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: