Scrisori de la Alex: Astăzi, mi-e dor



mi-e dor

Scriu și tai. Rânduri, paragrafe. Cuvintele sunt vii, iar cerneala tot mai neagră. Concluzie finală: mi-e dor. Și nu o zic gândurile amestecate sau amintirile răstălmăcite, ci scrisul care nu minte niciodată.

Astăzi scrii despre noi. Stângaci și înclinat. Despre iubire.

Da, scriu despre noi. Pentru că mi-e dor. Te-am văzut în zori. Nu, mint. Te-am simțit în zori. Ți-am simțit parfumul. Am zâmbit.

Când am deschis ochii era întuneric și tu nu erai. M-am ridicat din pat și am aprins o țigară. Am auzit o voce. Erai tu? Poate că…

Nu! Ești de prea mult timp plecată. Zile, ani. Te-ai dus și nu te-ai mai întors. Iar eu ți-am tot scris, la fel ca acum. Uite, cutia prăfuită de acolo! Caută în ea! Vezi? Ți-am scris sute de pagini. Te-am iubit în mii de cuvinte. Tot acolo ți-am promis lumea și nemurirea și tu n-ai citit nici măcar o literă.

E patru. O să pun de cafea și-o să mai aprind o țigară. Am mai ars alte trei încercând să-ți alung parfumul. Apoi o să fac un duș, să mă spăl de tine, de privirea ochilor tăi negri.

Amintirea ta de dimineață, întinsă în patul meu ca un copil. Patul mult prea mare pentru tine. Încercai să nu-ți iei ochii de la mine în timp ce eu făceam cafea. Era cald și mirosea a tine. Și a cafea. Erai frumoasă. Te iubeam.

Te iubesc nu există, îmi spuneai. Suntem doar eu și tu.

Apoi ai plecat și n-ai mai venit. Nici măcar nu ai privit în urmă. A rămas doar te iubesc, nu eu și tu. A rămas amintirea și mirosul de cafea.

Scriu și tai. Sunt obosit. Am să împăturesc coala și-am s-o pun în cutia prăfuită. Poate, cândva, ai să citești.

*

*

*

Notă: Textul nu îmi aparține. Dacă ai un text și vrei să-l publici pe blog, folosește formularul de contact. (P.S: îmi rezerv dreptul de a selecta doar anumite texte)

sursă foto

Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Un comentariu pe “Scrisori de la Alex: Astăzi, mi-e dor

  1. Simona Stavăr on said:

    Superba scrisoare ! Felicitari autorului 🙂 *Si acum voi fi subiectiva si voi spune ca pentru mine simetria incipit-final a fost mereu un plus pentru orice scriere sooo thumbs up for that „Scriu si tai” repetat ;)… Si, cumva, sunt singura care simte o usoara asemanare de stil cu poeziile lui Nichita Stanescu ?… hmmm sper sa nu ma insel (pentru ca ador tot ce scrie Nichita Stanescu :))) Daca am macar puuuutina dreptate, putina putina de tot… iti sugerezi sa incerci sa scrii si versuri. Eu as vedea inclusiv articolul asta transformat in versuri. Ar fi absolut perfect.*
    P.S. Foarte frumoasa initiativa cu publicatul textelor altor persoane pe blog. E o metoda super buna de promovare 🙂

%d blogeri au apreciat: